ABOUT
INTERVIEW
Gabriela Dragomirescu, absolvent Executive MBA (Romano-Canadian), promoția 2015
Sunt antreprenor de peste 20 de ani. Antreprenoriatul pentru mine nu a plecat de la un vis, de la o viziune sau de la o dorință de a realiza ceva măreț. A plecat la 25 de ani de la dorința de libertate. Și nu pentru că aș fi lucrat într-un mediu în care mă simțeam captivă. Din contră, lucram în cea mai mare firmă de software din România, primeam responsabilități din ce în ce mai mari în proiecte interesante, aveam de la cine să învăț, aveam persoane în jurul meu pe care le admiram. Și totuși, în plin proces de învățare și ascensiune în carieră, împreună cu încă 3 prieteni, toți fiind programatori cu joburi bune și salarii mari, am decis să renunțăm la confortul vieții noastre și să înființăm o firmă de software, pe care am numit-o Romanian Software.
Primele lecții: libertatea ca lupi flămânzi
Au urmat câțiva ani în care eram ca lupii liberi și flămânzi. Căutam proiecte, ne bucuram când primeam răspunsuri la emailuri, făceam oferte optimiste și ajungeam cam mereu să muncim mai mult decât estimasem, pierdeam nopțile când aveam livrari și răspundeam la telefon în orice zi și la orice oră, ca să nu ratăm vreo oportunitate. Am avut proiecte la care am muncit fără să fim plătiți, pentru că nu știam să facem contracte bune sau începeam proiectele fără să semnăm întâi contractul. Ne vindeam munca pe bani puțini și încercam tot timpul să facem mai mult decât ni se cerea.
De la servicii la produs: momentul revelației
Un proiect special pentru noi a fost dezvoltarea unei aplicații de calcul salarii, deși la momentul respectiv nu știam cât de special este. Am dezvoltat-o în stilul nostru caracteristic, adică „state of the art”. Și din acel moment am devenit o companie de produs. Sigur, nu știam la acel moment că ne transformăm într-o companie de produs. Știam doar că trebuie să concepem modelul de vânzare, modelul de prețuri, să gândim pachete de servicii, să facem mape de prezentare, să documentăm funcționalitățile, să construim echipe, să învățăm echipele cum se implementează sau cum se vinde produsul, să-l întreținem, să gândim pachete de servicii pentru mentenanță, să gândim modalitați de instalare și actualizare automată, să ținem sub control versiunile și specificul fiecarei implementări, să interpretăm legislația chiar și atunci când e neclară, să livrăm la timp și să nu greșim, pentru că produsul nostru este un produs critic pentru firme. Și mai știam că trebuie să dezvoltăm în continuare alte produse, pentru că primul nostru produs era iubit de clienți, iar clientii își doreau mai mult. Dar, la un moment dat, am realizat că nu mai suntem doar o echipă, o gașcă de prieteni care rezolvă orice problemă când își pun mintea la contribuție, am realizat că suntem o organizație. Aveam angajați cu familie, copii, credite, care aveau nevoie de stabilitate și încredere. Creșteam prea repede și nu puteam să o mai facem în stilul nostru experimental.
Decizia de a studia: drumul către MBA
Maturizarea a venit după 13 ani, când am realizat că în tot acest timp am construit fără instrucțiuni de utilizare, și am decis că e momentul să citim și instrucțiunile. De această dată știam să articulez clar ce vreau: Vreau să știu care e drumul de la idee la business. Vreau ca atunci când am o idee, să știu cum s-o pun în aplicare. Vreau să știu care e ‘the big picture’. Atunci am luat decizia de a mă înscrie la MBA. A fost cea mai bună decizie din viața mea, din punct de vedere profesional. A fost exact ceea ce aveam nevoie.
Puzzle-ul se unește: Impactul MBA asupra afacerii
Cu fiecare curs din programul MBA puzzle-ul începea să se contureze. Căpăta sens fiecare piesă: marketing, finanțe, operațional, contabilitate, HR, strategie, analiza datelor, micro și macro economie, managementul schimbării. Tot ce învățam se reflecta în situațiile reale întâlnite și încercam să aplic în practică. Au început să apară și rezultatele. Din 2015, când am absolvit programul MBA Romano-Canadian, firma Romanian Software a crescut de peste 5 ori. Cel mai important este însă că a crescut natural, coerent și strategic. O creștere controlată, ca o barcă bine condusă pe o mare agitată. Ce am făcut? Pur și simplu am văzut oportunitățile. Pentru că asta se schimbă după un program MBA: vezi cu alți ochi ceea ce se întâmplă în jurul tău, reacționezi rapid, nu mai ești temător că poate îți scapă ceva, ai curaj să iei decizii, ai curaj să acționezi, anticipezi efectele. Am prins curaj, iar inițiativele au continuat: în 2018 am înființat Fundația Upper Education – proiect de suflet prin care susținem educația de performanță. A plecat de la o poveste personală și a devenit o comunitate de elită în matematică. Iar, în 2020, am înființat un startup EdTech al cărui brand crește de la an la an. Brandul se numește Upper.School și îl iubim și îl creștem ca pe un al doilea copil pe care îl ai la maturitate, când ești mult mai calm, mai cerebral și ai citit multe cărți de parenting. Experimentez în continuare. Îmi place adrenalina unui startup, îmi place atmosfera de creație dintr-o echipă mică, cu obiective mari. Îmi place libertatea de a avea idei și a le pune cu îndrăzneală în practică.
Ingredientul secret: puterea NOI
Această poveste are un ingredient secret. Este scrisă la persoana I plural, pentru că NOI am înființat, am crescut, am experimentat, am schimbat, am creat. Suntem echipa de la început, care a mai strâns în jurul ei și alți oameni care visează la libertate: libertatea de a face ce-ți place și de a îndrăzni să pleci pe un drum nesigur, pentru că ai încredere că vei găsi o cale să ajungi acolo unde îți dorești.
Concluzia: Călătoria continuă, libertatea ca mod de viață
În această călătorie de două decenii am învățat că libertatea și fericirea nu sunt destinații, ci stări de bine ce se câștigă și se reînnoiesc în fiecare zi. Am fost și continui să fiu însoțită de o echipă care împărtășește aceeași viziune și pasiune pentru ceea ce facem. În același spirit cu filmul meu preferat, „The Pursuit of Happiness”, dacă ar fi să împărtășesc o singură lecție cu viitorii antreprenori sau cu cei care sunt la început de drum, aceasta ar fi: Nu căutați să urmați un traseu bătătorit. În schimb, îndrăzniți să trăiți după propriile reguli și să vă creați propriul vostru drum spre ceea ce visați.